Bunicilor mei iubitori,
Banchhanidhi și Urbashi Panda,
Kalpataru și Leelabati Otta

Prefață

Să ai un ritm, să fii bine sincronizat înseamnă să fii sănătos. Dar nu orice ritm e bun.

Teoria microbiană — alături de importantele descoperiri înrudite, cum ar fi sanitația, vaccinarea și antibioticele — a revoluționat domeniul sănătății în secolul trecut. Ea a prevenit bolile infecțioase și a determinat cea mai importantă creștere a longevității din toate secolele istoriei umane. Totuși, să trăiești mult nu înseamnă întotdeauna să trăiești sănătos. De fapt, vedem acum o creștere rapidă a bolilor cronice, atât ale minții, cât și ale corpului, care încep din fragedă pruncie și se prelungesc până la vârste înaintate. Din fericire, începem să înțelegem cauza. Stilul de viață modern încalcă un cod al sănătății, profund impregnat, primordial și universal.

Observațiile pe care le-am făcut în ultimii 20 de ani, alături de colegii mei și de alți cercetători din domeniul minuscul al biologiei circadiene, schimbă radical modul în care înțelegem funcționarea optimă a corpului și a minții. Știința ritmurilor circadiene este, de fapt, un domeniu multidisciplinar, care include biologi, kinetoterapeuți, matematicieni, psihologi, cercetători care studiază somnul, nutriționiști, endocrinologi, oftalmologi, geneticieni, oncologi și mulți alții. Lucrând împreună, am descoperit că simpla ajustare a coordonării în timp a felului în care trăim — și implementarea unor schimbări ușoare ale stilului de viață — constituie secretul restaurării ritmului nostru și va fi cu siguranță următoarea revoluție din domeniul îngrijirii sănătății. Vă invit să aflați ce am descoperit în urma cercetărilor mele și colaborând cu oamenii cei mai competenți din aceste domenii. Eu l-am numit codul circadian și, învățând aceste lecții, veți face mici schimbări ale felului în care dormiți, mâncați, lucrați, învățați, faceți mișcare și vă iluminați locuințele, care vor influența profund fiecare aspect al sănătății voastre. De fapt, beneficiile pe care le veți obține pot fi mult mai eficiente și mai durabile decât orice tratament medicamentos sau dietă specială.

Poate că ați auzit deja de ritmurile circadiene. În 2017, un premiu Nobel a fost acordat în semn de recunoaștere a impactului acestui domeniu al cercetării științifice asupra sănătății umane. Dar, dacă nu ați auzit de ritmurile circadiene, nu vă faceți griji; conceptul e foarte simplu. Termenul circadian vine din cuvintele latine circa, ce înseamnă „în jur de“ (sau „aproximativ“), și diem, care înseamnă „zi“. Ritmurile circadiene sunt procese biologice reale pe care orice plantă, animal sau ființă umană le manifestă pe durata unei zile. Aceste ritmuri sunt, de fapt, interconectate între specii și sunt guvernate de ceasurile interne circadiene sau biologice, care sunt foarte diferite de „ceasul biologic care ticăie“, la care te gândești, poate, dacă ți-e teamă să faci copii după o anumită vârstă. Așa cum veți afla, aproape fiecare dintre celulele noastre conține unul dintre aceste ceasuri și fiecare ceas este programat să activeze sau să inhibe mii de gene la diferite ore din zi sau din noapte.

Genele acestea ne influențează fiecare aspect al sănătății. De exemplu, când suntem sănătoși, putem dormi bine noaptea. Dimineața, ne trezim vioi și plini de energie, gata să plecăm la muncă. Funcționarea sistemului digestiv este perfect normală. Simțim o foame sănătoasă și avem mintea limpede. După-amiaza, avem energia să facem exerciții fizice. Noaptea, suntem îndeajuns de obosiți ca să adormim fără prea mult efort. Totuși, dacă aceste ritmuri zilnice sunt perturbate fie și doar pentru o zi sau două, ceasurile noastre nu mai pot trimite semnalele corecte spre aceste gene, astfel încât corpul și mintea noastră nu vor funcționa atât de bine cât avem nevoie. Dacă această tulburare continuă timp de câteva zile, săptămâni sau luni, s-ar putea să cădem victime ale unei game întregi de infecții și boli, de la insomnie la tulburare de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD), depresie, anxietate, migrenă, diabet, obezitate, boli cardiovasculare, demență sau chiar cancer.

Din fericire, este simplu să revenim la normal. Ne putem optimiza ceasurile în doar câteva săptămâni. Prin restabilizarea ritmurilor noastre circadiene, putem chiar inversa evoluția bolilor sau putem accelera tratamentele, pentru a reveni la o stare de sănătate ameliorată.

Călătoria mea: cum am descoperit secretele biologiei timpului

Am avut norocul să mă nasc (în 1971) și să cresc în India, într-o perioadă unică a istoriei. Am experimentat nemijlocit felul în care societatea modernă aflată într-o evoluție rapidă perturbă aspectele interconectate ale vieții, inclusiv ritmurile noastre biologice. Toată copilăria mi-am petrecut-o într-un orășel, aproape de bunicii din partea mamei. Bunicul era casier la gara din localitate și de multe ori lucra în tura de noapte. Bunicii mei locuiau într-o casă cu o iasomie mare lângă ușa din față. Pentru mine, acel arbust era magic. Înflorea năvalnic noaptea și-și risipea florile cu puțin înaintea zorilor, ca și cum l-ar fi întâmpinat pe bunicul cu un covor frumos în fiecare dimineață.

În vacanțele de vară și de iarnă, mergeam în vizită la familia tatei, care locuia la o fermă din zona rurală. Diferența stridentă dintre munca în schimburi la gară a bunicului din partea mamei și viața pe care bunicul din partea tatei o ducea în fermă, în armonie cu natura, părea să fie de un secol, cu toate că dintr-un loc în celălalt puteai să ajungi cu mașina în două ore. În cea mai mare parte a copilăriei mele, satul lor a rămas neelectrificat, așa încât nu e greu de imaginat că viața la fermă era foarte diferită de viața pe care o duceam acasă la mine. Rudele mele creșteau la fermă aproape tot ce mâncau. Deși nu mi-l amintesc pe bunicul purtând vreodată ceas la mână, programul lor zilnic se derula cu precizie de ceasornic, în armonie cu soarele și stelele. Când se crăpa de ziuă, cocoșii erau deșteptătorul care trezea pe toată lumea. Oamenii își petreceau toată ziua îngrijind plantele și animalele și pregătind mâncarea. Culegeam fructe și legume sau îl ajutam pe unchiul meu să prindă pește din iazul fermei. Micul-dejun și prânzul erau mesele principale, adevărate festinuri preparate cu legume și pește proaspăt. Cina se lua de fiecare dată înainte de apus și consta în principal din resturile rămase de la masa de prânz, căci era imposibil să păstrezi peste noapte vreo mâncare gătită. Serile erau și ele foarte diferite. Singura lumină pe care o aveam provenea de la felinarele cu gaz lampant. Pe atunci, gazul era foarte scump și raționalizat. Bunicii mei aveau o casă relativ mare, cu șase dormitoare. Aveam voie să folosim felinarele doar două ore pe seară, exceptând două dintre ele, care erau așezate la capetele verandei, rămânând aprinse toată noaptea. După cină, toți copiii se strângeau în jurul felinarului, iar mama mea — care era învățătoare — ne punea tot felul de întrebări legate de școală. Uneori, veneau și mătușile să ne spună povești sau unchiul ne ducea în curte ca să ne învețe fazele lunii.

Îmi amintesc că ceream anumite fructe sau legume pe care îmi plăcea să le mănânc acasă și atunci verii mei se uitau chiondorâș la mine. În ochii lor, eram un nătărău de puști de la oraș care nu știa ce fructe și legume creșteau în acel anotimp. Dar ce nu știau ei era că tatăl meu, care avea o diplomă de licență în agricultură, introdusese multe soiuri productive de pomi, legume și orez la ferma bunicului. Unele dintre aceste noi soiuri de orez puteau chiar să crească atât vara, cât și iarna, ceea ce dubla practic producția pe aceeași suprafață de teren. În această situație, perturbarea ordinii naturale a lucrurilor nu părea o idee atât de proastă.

Când eram în primii ani de liceu, tata a murit într-un accident rutier. Un șofer de camion, care cel mai probabil rămăsese mult în urmă cu somnul, a pierdut controlul vehiculului. După câțiva ani, am învățat că un creier lipsit de somn este mult mai periculos decât unul aflat sub influența alcoolului. Totuși, nici în zilele noastre nu e ilegal să conduci după o noapte în care nu ai dormit deloc.

După liceu, m-am înscris la un colegiu de agricultură, la fel ca tatăl meu, aceasta fiind, totodată, și cea mai rapidă cale de a obține o slujbă în administrație sau în sistemul bancar. Ori de câte ori mă duceam la bunici, la țară, bunicul mă tachina și mă întreba dacă voi putea „sparge“ codul naturii, astfel încât el să poată crește tot felul de fructe sau legume în orice anotimp. Așa am devenit interesat să înțeleg legătura dintre lucrurile vii și ritmul cotidian și sezonier.

Îl vizitam și pe bunicul din partea mamei, care între timp se pensionase. Abia trecuseră câțiva ani de la pensionare când au început să apară semne de demență. Bunica îl îngrijea ca pe un copil. În ultimul an îl vizitam aproape în fiecare weekend: eram unul dintre cei trei sau patru oameni pe care îi recunoștea. Nu mai sesiza când e zi sau noapte; i se făcea foame, somn sau putea să stea treaz la orice oră. Am început să observ cât de important este codul simplu al timpului în viața noastră de zi cu zi. La câteva zile după ce am absolvit colegiul, bunicul a murit la vârsta de 72 de ani.