 EDITORI: Silviu Dragomir, Magdalena Mărculescu

 DIRECTOR: Crina Drăghici

 REDACTARE: Andreea Tudorică

 DESIGN: Alexe Popescu

 Foto copertă: Jim Wright

 DIRECTOR PRODUCȚIE: Cristian Claudiu Coban

 DTP: Dan Crăciun

 CORECTURĂ: Irina Botezatu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Lifestyle Publishing SRL.

Titlul original: Keep Sharp: Build a Better Brain at Any Age

Autor: Sanjay Gupta, MD

Originally published by Simon & Schuster, Inc.

This publication contains the opinions and ideas of its author. It is intended to provide helpful and informative material on the subjects addressed in the publication. It is sold with the understanding that the author and publisher are not engaged in rendering medical, health, or any other kind of personal professional services in the book. The reader should consult his or her medical, health or other competent professional before adopting any of the suggestions in this book or drawing inferences from it.

The author and publisher specifically disclaim all responsibility for any liability, loss or risk, personal or otherwise, which is incurred as a consequence, directly or indirectly, of the use and application of any of the contents of this book.

Limit of Liability/Disclaimer of Warranty: The author and the publisher have used their best efforts in preparing this book. However, AARP, the author, and the publisher make no representations or warranties with respect to the accuracy or completeness of the contents and specifically disclaim any implied warranties of merchantability or fitness for a particular purpose. No warranty may be created or extended by sales representatives or written sales materials. The advice and strategies contained herein may not be suitable for your situation. You should consult with a professional where appropriate. AARP, the author, and the publisher shall not be liable for any loss of profit or any other commercial damages, including but not limited to special, incidental, consequential, or other damages.

The fact that an organization or website is referred to in this work as a citation and/or a potential source of further information does not mean that AARP, the author, or the publisher endorse the information the organization or website may provide or recommendations it may make. Further, readers should be aware that Internet websites listed in this work may have changed or disappeared between when this was written and when it was read.

Some information in this book is taken from studies from the Global Council on Brain Health (www.aarp.org/gcbh) convened by AARP. Staying Sharp © is AARP’s digital program that provides information and activities to help maintain and improve your brain health. Get started at stayingsharp.org/keepsharp.

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-789-275-8

ISBN (epub): 9786067893854

Pentru cele trei fiice ale mele, Sage, Sky și Soleil. În ordinea vârstei, pentru a evita viitoarele neînțelegeri în ceea ce privește ordinea dedicațiilor. Vă iubesc foarte mult și am văzut cum ați crescut și v-ați dezvoltat mai repede decât această carte. Fiți întotdeauna complet prezente în moment, deoarece este probabil cea mai bună modalitate de a vă păstra mintea ageră și viața luminată. Deși sunteți încă foarte tinere, mi-ați oferit deja o viață întreagă de amintiri pe care sper că nu le voi uita niciodată.

Pentru Rebecca mea, al cărei entuziasm nu a scăzut niciun moment. În cele din urmă, viețile noastre sunt doar o colecție de amintiri; a mea va fi plină de imagini cu zâmbetul tău minunat și sprijinul tău neobosit.

Pentru oricine a visat că-și poate îmbunătăți mintea. Nu doar să o eliberezi de boli și traume, ci și să o adaptezi astfel încât să-ți permită să construiești și să-ți amintești cât mai bine povestea vieții tale, echipându-te astfel cu reziliență în fața provocărilor vieții. Pentru oricine a crezut dintotdeauna despre creierul său că nu este doar o cutie neagră, de nepătruns și de neatins, ci poate fi hrănit și dezvoltat în ceva mai puternic decât și-a imaginat.

Amintirea lucrurilor trecute nu este în mod necesar amintirea lor așa cum au fost.

– Marcel Proust

Introducere

Nimic genial despre asta

Creierul este mai vast decât cerul… [și] … mai adânc decât marea.

Emily Dickinson

Spre deosebire de cei mai mulți colegi de-ai mei, nu am crescut dorindu-mi extrem de mult să fiu doctor, cu atât mai puțin neurochirurg. Primele mele aspirații au fost să devin scriitor, probabil stârnite de faptul că, în școală, mi s-au aprins călcâiele după profesoara de limba și literatura engleză. Când am ales medicina, aveam treisprezece ani și bunicul meu tocmai suferise un accident vascular cerebral. Am fost foarte apropiați și a fost chinuitor pentru mine să văd cât de repede i se deteriorează funcția cerebrală. Brusc, nu a mai fost capabil să vorbească și să scrie, deși părea să înțeleagă ce spun ceilalți și putea citi fără probleme. Pe scurt, noi puteam să-i vorbim și să-i scriem, dar el nu ne putea răspunde. Era pentru prima dată când mă fascina modul complex și misterios în care funcționa creierul. Mi-am petrecut mult timp la spital și am fost acel copil enervant care pune doctorilor o grămadă de întrebări. Mă simțeam adult când îmi explicau răbdători ce se întâmplase. Am urmărit cum acei doctori au reușit să-l readucă pe bunicul meu la o stare bună de sănătate după ce i-au deschis artera carotidă pentru a restabili fluxul de sânge către creier și a împiedica alte accidente vasculare cerebrale. Dat fiind faptul că, până atunci, nu petrecusem prea mult timp în preajma unor chirurgi, m-au vrăjit. Am început să citesc tot ce îmi pica în mână despre medicină și corpul omenesc. În scurt timp, m-am concentrat pe creier, în special pe memorie. Încă mă uimește faptul că amintirile noastre — structura ființei umane — pot fi reduse la niște semnale neurochimice invizibile transmise între zone minuscule ale creierului. Pentru mine, acele explorări timpurii ale biologiei creierului erau deopotrivă demistificatoare și magice.

Mulți ani mai târziu, când eram student la Facultatea de Medicină, pe la începutul anilor 1990, teoriile de atunci spuneau despre celulele cerebrale, cum ar fi neuronii, că sunt incapabile de regenerare. Că ne naștem cu un număr fix și gata; că pe parcursul vieții, golim încet-încet cufărul cu neuroni (și că le accelerăm moartea prin obiceiuri proaste cum ar fi consumul excesiv de alcool sau de marijuana — adevărul despre aceste două aspecte mai târziu). Poate că era optimistul etern din mine, dar nu am crezut niciodată că celulele noastre cerebrale pur și simplu se opresc din dezvoltare și nu se regenerează. La urma urmei, continuăm să avem gânduri noi, experiențe profunde, amintiri vii și să învățăm lucruri noi pe tot parcursul vieții. Mi se părea logic ca aceste celule să moară doar în cazul în care creierul nu mai este folosit. Când am terminat specializarea în domeniul neurochirurgiei, în anul 2000, existau suficiente dovezi conform cărora putem încuraja nașterea unor celule cerebrale noi (proces numit neurogeneză), ba chiar să mărim volumul creierului nostru. A fost o schimbare șocant de optimistă a felului în care privim sistemul principal de control al organismului nostru. În realitate, în fiecare zi din viață, putem face creierul să fie mai rapid, mai sănătos și, da, mai ager. Sunt convins de asta. (O să vorbesc mai târziu despre obiceiurile proaste; acestea nu omoară neapărat celulele cerebrale, dar, când abuzăm de ele, pot să ne modifice creierul, în special memoria.)

Dă-mi voie să spun încă de la început: în mod clar apreciez educația la nivel ridicat, dar nu despre asta este vorba în Rămâi ager. Această carte este mai puțin despre îmbunătățirea nivelului de inteligență ori a coeficientului de inteligență, și mai mult despre înmulțirea celulelor cerebrale noi și despre cum le poți face pe cele existente să funcționeze mai eficient. Nu te ajută neapărat să ții minte o listă cu mai multe denumiri, să te descurci mai bine la examene sau să îți îndeplinești mai bine sarcinile (deși toate aceste obiective sunt mai ușor de atins cu un creier mai bun). În Rămâi ager, vei învăța să construiești un creier care conectează tipare pe care alții probabil nu le observă, ceea ce te va ajuta să treci mai ușor prin viață. Vei avea un creier capabil să alterneze cu ușurință perspectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung și, poate cel mai important aspect, un creier foarte rezistent în fața experiențelor vieții care pot crea sechele altora. În această carte, voi defini cu precizie reziliența și te voi învăța cum s-o întreții. Reziliența a fost un element esențial pentru dezvoltarea mea.

Contextul contează când vorbim despre ceva atât de important cum este funcția sau disfuncția cerebrală, iar perspectiva asupra deteriorării cognitive s-a schimbat dramatic în timp. Istoria documentării demenței datează din anul 1550 î.Hr., când doctorii egipteni au descris pentru prima dată această tulburare în ceea ce este cunoscut sub numele de Papirusul Ebers, un pergament sau manuscris de 110 pagini ce conține o menționare a medicinei egiptene antice. Însă abia în 1797 acest fenomen a primit numele de demență, care înseamnă literalmente „ieșit din minți“ în latină1. Termenul a fost introdus de psihiatrul francez Philippe Pinel, care este considerat părintele psihiatriei moderne datorită eforturilor sale depuse pentru o abordare mai omenească a îngrijirii pacienților cu tulburări psihice. Când a fost folosit pentru prima dată însă, cuvântul demență se referea la oameni cu un deficit intelectual („abolirea gândirii“) indiferent de vârstă. Abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, sensul cuvântului a fost limitat la oamenii cu o anumită pierdere a abilităților cognitive. În acel secol, medicul britanic James Cowles Prichard a introdus și termenul de demență senilă în cartea sa, A Treatise on Insanity. Cuvântul senil, care înseamnă bătrân, se referea la orice tip de tulburare mintală ce apare la oamenii în vârstă. Deoarece pierderea memoriei este unul dintre cele mai răspândite simptome ale demenței, cuvântul a început să fie asociat cu bătrânețea.

Mult timp după aceea, se credea despre bătrânii cu demență că sunt blestemați sau că au o infecție precum sifilisul (deoarece simptomele acestei boli pot fi similare). Așadar, cuvântul demență era considerat peiorativ și folosit ca insultă.