1.png

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Lifestyle Publishing House SRL.

Titlul original: Peak Mind: Find Your Focus, Own Your Attention, Invest 12 Minutes a Day

Autor: Amishi P. Jha, PhD

Copyright © 2021 by Amishi P. Jha, PhD

Această carte conține sfaturi și informații legate de îngrijirea sănătății. Rolul ei este de a completa și nu de a înlocui recomandările medicului dumneavoastră sau ale altor cadre medicale autorizate. Dacă știți sau bănuiți că aveți o problemă de sănătate, este indicat să cereți sfatul medicului dumneavoastră înainte de a începe orice program sau tratament medical. Au fost depuse toate eforturile pentru a asigura acuratețea informațiilor cuprinse în această carte la momentul publicării ei. Autorul și editorul își declină responsabilitatea pentru orice rezultate, medicale sau de altă natură, care pot apărea ca urmare a aplicării metodelor sugerate în cartea de față.

Copyright © Lifestyle Publishing, 2022

pentru prezenta ediție

Lifestyle Publishing face parte

din Grupul Editorial Trei

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ;

Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.lifestylepublishing.ro

ISBN (print): 978-606-789-336-6

ISBN (EPUB): 978-606-789-362-5

EDITORI: Silviu Dragomir, Magdalena Mărculescu

DIRECTOR: Crina Drăghici

REDACTARE: Domnica Drumea

DESIGN: Alexe Popescu

DIRECTOR PRODUCȚIE: Cristian Claudiu Coban

DTP: Dan Crăciun

CORECTURĂ: Dana Anghelescu, Sabina Lungu

Pentru Michael, Leo și Sophie

Introducere

Îmi poți acorda atenție, te rog?

Îți ratezi cincizeci la sută din viață.1 Și nu ești singurul: toată lumea o face.

Gândește-te o clipă la asta — la viața ta, mă refer. Treci prin toate evenimentele, interacțiunile și momentele din cursul unei zile, al unei săptămâni, al unei luni, al unui an, din cursul unei vieți. Gândește-te la viața ta ca la o cuvertură matlasată, în care fiecare pătrățel reprezintă un moment din ea: uite aici, cum îți torni o ceașcă de cafea; acolo, cum îi citești dintr-o carte copilului tău; cum sărbătorești o reușită la serviciu; cum ai ieșit la o plimbare prin cartier, cum te cațări pe munte, cum înoți pe sub apă cu rechinii. Momentele obișnuite și extraordinare din viața ta se contopesc și se îmbină, formând povestea vieții tale.

Acum decupează jumătate dintre pătrățele cuverturii. Bucata de cuvertură cu formă neregulată care ți-a mai rămas — o cuvertură plină de găuri, care nu-ți mai ține de cald și prin care trece vântul — este acea parte din viața ta în care ai fost prezent din punct de vedere mintal. Restul nu mai există. Nu ai trăit-o cu adevărat. Și cel mai probabil nici nu ți-o vei aminti.

De ce? Pentru că nu i-ai acordat atenție.

Acum ți-am atras atenția? Așa sper — ideea că ratăm atât de mult din viețile noastre este destul de alarmantă. Dar, acum că ți-am atras atenția, nu voi putea să ți-o rețin pentru foarte mult timp. E probabil ca, în timp ce citești acest capitol, să ratezi până la jumătate din ceea ce spun. Și pe lângă asta, când vei termina de citit aceste pagini, vei fi convins că nu ai ratat nimic.

Spun asta cu încredere, fără ca măcar să știu cine ești, fără să știu că poate creierul tău funcționează diferit de ultimul pe care l-am testat în laboratorul meu din cadrul Universității din Miami, unde studiez știința atenției și predau cursuri despre neuroștiința cognitivă. Spun asta pentru că, de-a lungul carierei mele de cercetător în neuroștiință, am întâlnit anumite tipare universale în ceea ce privește modul în care funcționează creierele noastre — cât de mult se pot concentra și, deopotrivă, cât de vulnerabile sunt la distrageri — indiferent de cine ești sau ce faci. Am avut șansa de a arunca o privire în creierul uman în funcțiune folosind cele mai avansate tehnologii de imagistică cerebrală care sunt disponibile și știu că există oricând o probabilitate mare să-ți zboare mintea la altceva. De exemplu, să planifici următorul lucru de pe lista ta pe care trebuie să-l faci. Reflectezi la ceva care te deranjează, o îngrijorare sau un regret. Te gândești la ceva ce ar putea să se întâmple mâine, poimâine sau niciodată. Orice ai spune, nu ești aici, nu-ți trăiești viața. Ești cu mintea în altă parte.

Acest lucru face parte pur și simplu din viața noastră? Este un efect secundar al condiției umane, un lucru cu care va trebui să trăim mereu? E chiar atât de important?

După douăzeci și cinci de ani în care am studiat disciplina atenției, pot să răspund la aceste întrebări. Da, acest lucru face parte din viața noastră — în principal, întrucât evoluția creierului uman a fost determinată de anumite presiuni legate de supraviețuire, capacitatea noastră de concentrare crește și scade2, făcându-ne astfel să fim predispuși la distrageri. Iar această capacitate de a ne lăsa distrași ne-a ajutat atunci când prădătorii pândeau la fiecare pas. Însă, în lumea de azi saturată din punct de vedere tehnologic, care se află într-o grabă constantă și se schimbă rapid, resimțim această tendință de a ne lăsa distrași mai mult ca niciodată și ne confruntăm cu prădători care se bazează pe acest lucru și îl exploatează. Însă nu, nu este ceva pe care trebuie să-l acceptăm pur și simplu — ne punem antrena creierele să acorde atenție diverselor lucruri în mod diferit. Și ultimul lucru și cel mai important: da, este foarte important.

Impactul extraordinar al atenției

Spune-mi dacă asta te caracterizează vreodată: uneori, îți este extrem de greu să rămâi concentrat. Mintea îți oscilează între plictiseală și extenuare. Te simți confuz — ca și cum gândirea pătrunzătoare pe care te bazezi a dispărut pur și simplu. Ai o scurtă cădere. Ești iritat. Stresat. Observi greșelile pe care le-ai făcut: greșeli de scriere, cuvinte-lipsă sau sau repetiții. (Ai prins-o pe asta?) Termenele-limită bat la ușă, dar ți-e greu să stai departe de știri și de fluxurile de social media. Navighezi pe telefon, deschizând aplicație după aplicație — apoi îți ridici privirea după ceva vreme, întrebându-te ce căutai de fapt. Petreci o mulțime de timp în mintea ta, deconectat de ceea ce se întâmplă în jur. Te trezești că interpretezi interacțiunile — ceva ce ți-ai fi dorit să spui, ceva ce nu ar fi trebuit să spui, ceva ce ai fi făcut mai bine.

Poate că vei fi surprins să afli că toate acestea se rezumă, în cele din urmă, la un singur lucru: atenția ta.

În laboratorul de cercetare din cadrul Universității din Miami, împreună cu echipa mea, studiez și antrenez oameni cu cele mai stresante, solicitante și extreme profesii. Supunem observației profesioniști din domeniul medical și de afaceri, pompieri, soldați, sportivi de top, printre alții. Aceștia trebuie să-și concentreze atenția — și o fac foarte bine — în situații cu mize extrem de mari, când deciziile lor ar putea afecta mulți oameni. Ca, de exemplu, intervenții chirurgicale critice, incendii de vegetație, operațiuni de salvare, zone active de război. Un singur moment în care performanța poate să creeze sau să distrugă o carieră, poate să salveze sau să pună capăt unei vieți. Pentru noi toți, este o forță puternică ce ne modelează viețile mult mai mult decât ne dăm seama.

Atenția pe care tu o acorzi determină:

La un anumit nivel, simțim deja asta cu toții — gândește-te la limbajul pe care îl folosim atunci când vorbim despre atenție. Spunem: Acordă atenție. Întrebăm: Poți să-mi acorzi atenție? Vedem și auzim informații care ne fură atenția. Aceste expresii uzuale evidențiază ceva ce deja știm instinctiv: anume că atenția, la fel ca o monedă de schimb, poate fi oferită sau furată, că este extrem de valoroasă și, de asemenea, finită.

Recent, valoarea comercială a atenției a căpătat notorietate.3 Acest lucru este valabil în cazul aplicațiilor de social media: „Dacă nu plătești pentru produs, atunci tu ești produsul“. Mai precis, atenția ta este produsul — un bun care poate fi vândut celui care oferă cel mai mult. Acum avem piețe pentru tranzacționarea atenției și agenți care se ocupă cu așa ceva. Toate acestea prevestesc o minunată nouă distopie care implică tranzacționarea „cotațiilor viitoare ale atenției“ umane, alături de bovine, petrol și argint. Atenția nu este însă ceva ce poate fi acumulat sau împrumutat. Nu poate fi economisită pentru a o folosi mai târziu. Ne putem folosi atenția doar acum — în acest moment.

Ce este atenția mai exact?

Scopul sistemului atențional este de a rezolva una dintre cele mai mari probleme ale creierului uman: există mult prea multă informație în jur astfel încât creierul tău să o poată procesa în totalitate. Ca să nu devină suprasolicitat, creierul tău se folosește de atenție pentru a filtra zgomotele și sporovăiala din jur, precum și gândurile și distragerile care apar constant.

În fiecare zi, sistemul tău atențional este tot timpul pornit: într-o cafenea aglomerată, ești absorbit de ecranul laptopului tău și de munca ta, în timp ce conversația de la masa alăturată sau zgomotul espresorului par să se audă în surdină. La locul de joacă, deși te uiți la toți copiii îmbrăcați în haine colorate de pe tobogane și din leagăne, poți să-l identifici rapid pe al tău. Într-o conversație cu un coleg de serviciu, te gândești la ceea ce vrei să spui, deși îl asculți și asimilezi ceea ce spune. În timp ce traversezi o stradă aglomerată, observi o mașină care se apropie cu o viteză prea mare de tine, deși în jur există o sută de alte distrageri — oameni care se revarsă pe trotuar, un semafor pietonal care se aprinde intermitent, sunete de claxoane.

Fără să acorzi atenție, ai fi complet pierdut în lume. Fie nu ai vedea evenimentele care se întâmplă în jurul tău, nu ai fi conștient și nu ai reacționa la acestea, fie ai fi copleșit și paralizat de masa covârșitoare și incoerentă de informații care te asaltează.