Dedic această carte celor neajutorați și lipsiți de speranță, celor frustrați și învinși: povestea voastră poate să înceapă chiar azi de la zero. Nu mă interesează trecutul vostru şi nici pe voi nu ar trebui să vă intereseze.

Îi mulțumesc frumoasei mele soții şi fiilor mei, care mă inspiră şi fără de care nu aș fi ajuns niciodată bărbatul de azi. Generozitatea și dragostea voastră ne fac să fim o familie dedicată transformării lumii într-un loc mai bun.

01

Iată problema

În viața de zi cu zi ești, în mare măsură, pe pilot automat.

Cineva m-a întrebat odată: „Ce stă în centrul ființei umane?“

„Minciuna“, i-am răspuns.

Au urmat câteva momente tensionate în care am privit amândoi în pământ, urmate de câteva întrebări în rafală, fără legătură cu subiectul, menite să risipească stânjeneala.

Mi-am dat seama că se aștepta de la mine un răspuns metafizic, de sorginte New Age, care să îmbine spirite transcendente, esențe ale pădurilor străbune şi praf de stele, totul condimentat cu sirop de zână. Dar răspunsul meu a fost (şi rămâne) categoric. Din experiența mea cu oamenii (între care mă includ şi pe mine, desigur), dacă dai deoparte pozitivitatea și speranța, vei descoperi că dincolo de suprafață sălășluiește un animal foarte diferit, o minciună conversaţională, dacă vreţi, ceva mult mai puțin sănătos și reconfortant decât ne place să credem. Nu ceva malefic sau infam, ci mai curând ceva ce poate fi descris drept cinic, limitativ, repetitiv. Ceva care ne împiedică să fim împliniți.

Genul de lucru care subminează viața. Mai exact, o sabotează.

Cărticica de față oferă viziunea mea asupra felului în care putem să deconspirăm şi să eliminăm minciuna din noi. Genul de minciună care ne sabotează viața în mod constant.

Așadar, dacă ești obosit, copleșit, epuizat, neiubit, blocat, scos din joc, plictisit, falit, prea anxios, prea analitic, prea neîncrezător, neinspirat, deconectat, pe drumul greșit, în direcția greșită, pus la pământ, împotmolit în trecut, îngrijorat față de viitor, dezamăgit, înfricoșat, neîncrezător, neiertător, suspicios, furios ori pur și simplu blocat într-un cerc vicios, să știi că eu sunt omul de care ai nevoie, iar paginile de față îţi vor fi de mare ajutor.

Cartea asta a fost scrisă pentru tine. Nu te mulţumi doar s-o citeşti — folosește-o!

Să ne întoarcem la miezul negru al minciunii. Ca să-l extirpăm.

***

În ultima mea carte, Unfu*k Yourself, am scris despre dialogul interior neîncetat pe care îl avem cu toții. Zgomotul acela compus din opinii, judecăți, motive, frici și scuze care ne umple capul la orice oră din zi. Uneori ne asurzește, alteori e discret, dar e acolo întotdeauna, negreșit. Dialogul interior e vestiarul vieţii tale. Locul în care este planificat și rezolvat totul. Unde se nasc și mor planurile de viață.

Cele mai multe dintre aceste planuri nici nu apucă lumina zilei. În special cele bune, visurile. Pe acestea le ucizi pe măsură ce răsar în capul tău.

Omul este o conversație vie, atât interioară, cât și exterioară. Un dialog într-un corp. Un sac de piele și oase care vorbește la nesfârșit despre tot și nu se oprește decât odată cu viața. Punct.

Pe scurt, ești ceea ce vorbești sau, mai degrabă, ești natura lucrurilor despre care vorbești. Dacă simţi că viața e prea mult pentru tine, atunci cu siguranță e prea mult! Confuzia se produce atunci când gândești că viața e într-un anumit fel, iar tu nu faci decât să raportezi ceea ce vezi. Dar lucrurile stau invers. Adevărul este că îţi creezi viziunea asupra vieţii prin discursul tău interior şi apoi acţionezi în funcţie de această viziune. Și aşa faci mereu. Niciodată (dar niciodată) nu acționezi asupra vieții. Întotdeauna acționezi asupra opiniei tale despre viață. Tocmai de aceea experiența e atât de diferită pentru fiecare dintre noi.

Viața pur și simplu este. Cum o numești tu e doar treaba ta. Dar ține minte că va trebui să trăiești cu alegerile tale. Chiar în momentul ăsta.

Nimic nou sub soare.

Filosofi precum Hans-Georg Gadamer, Edmund Husserl și Martin Heidegger au explorat importanța

limbajului și modurile în care acesta ne modelează experienţa lumii. Sentimentele (sau absența acestora) apar în limbaj. Discursul tău este viața ta, iar asta se poate constata cel mai uşor în micile tale escapade în universul autosabotării.

Poate că va fi nevoie să aplici puțină gândire radicală, dar să nu te îndoiești de faptul că emoțiile și conversațiile noastre se află într-un permanent dans, parcurgând împreună suișurile și coborâșurile vieții. Ca societate, am devenit tot mai dependenți de schimbarea emoțiilor — trebuie să te simți mai fericit, mai încrezător etc. —, dar fără a aborda lucrurile care generează aceste emoții. Nu viața, aparent eșuată, te sufocă, ci dialogul tău despre viață, iar cea mai mare parte a acestui dialog e ignorat cu desăvârșire și, prin urmare, neexplorat. Pur și simplu rulează în fundal.

Cartea asta duce mai departe ce am început în Unfu*k Yourself. Ne propunem să devoalăm, în sfârșit, tipul tău de dialog interior, pentru a descoperi de ce este în continuare sursa atâtor neplăceri din viața ta. De cele mai multe ori, în viața de zi cu zi, resimțim dispozițiile și emoțiile dictate de dialogul nostru interior fără a depune efortul de a înțelege ce vrea el să ne spună cu adevărat. Așadar, dacă ți-ai dorit vreodată să înțelegi de ce îți vorbești așa cum o faci și, mai concret, ce anume stimulează acest dialog… atunci citește mai departe.

Dar înainte să-ţi spui că am început să alunec în unul dintre bine-cunoscutele clișee ale „gândirii pozitive“, dă-mi voie să clarific un lucru. Există un motiv pentru care simpla introducere în discursul tău interior a unor mantre precum „sunt suficient de bun“, „sunt suficient de deștept“, „sunt iubit“ sau „pot să reuşesc“ nu funcționează pentru toată lumea ca metodă de combatere a unei mentalităţi negativiste.

Neajunsul acestei abordări e că nu atacă miezul problemei. Nu e posibil să fii într-un fel pentru a combate un alt fel de a fi care nu e pe placul tău. Procesul nu poate fi scurtcircuitat. Ar fi echivalentul emoțional al ascunderii gândacilor morți sub covor înainte de vizita prietenilor. Lucrurile arată bine, desigur, dar în adâncul sufletului știi că gândacii morți sunt acolo. La fel și cu mintea noastră — putem ascunde emoțiile negative sub un covor mental, dar în profunzimile noastre vom ști că lucrurile stau altfel. Vei şti adevărul. E ca și cum te-ai minți, dar fără să crezi minciuna. O escrocherie.

În paginile de faţă, vom încerca să dăm deoparte covorul. Să descoperim gândacii emoționali ascunși, pentru a te elibera, pentru a te ajuta să fii, nu doar să pretinzi că ești. E adevărat, bineînțeles, că îți poți modifica starea emoțională acționând, proces despre care am discutat în prima mea carte, însă numitorul comun în toate acestea este limbajul.

Noi suntem construiți să fim câte un lucru odată. Nu poți fi furios și iubitor în același timp. Ori una, ori alta. Nu poți fi iertător și resentimentar sau indiferent și trist. În orice moment din timp, ești într-un fel și doar într-un fel anume.

***

Au fost cititori care au spus că, în cartea mea anterioară, n-am vorbit suficient de mult despre mine, așa că înainte de-a purcede vreau să umplu această lacună.

Sunt scoțian. Cu accentul de rigoare și o înclinaţie pentru kilturi și vreme nasoală.

Îmi place să le insuflu încredere celor din jur. Mi-am dedicat viața încercării de a le oferi oamenilor ceva prin care să-și schimbe viața în bine. Dar nu o fac zicându-le că sunt nemaipomeniți, că ce-i al lor e pus deoparte, că totul se întâmplă cu un motiv sau mai știu eu ce alte bazaconii contemporane, cu iz New Age, în care au ajuns unii dintre noi să creadă în ziua de azi.

Eu prefer să spun lucrurilor pe nume. Punct ochit, punct lovit. Tu ești problema și tot tu eşti soluția!

(Cineva mi-a spus cândva că ce fac eu nu e pentru toată lumea. Ei bine, i-am răspuns, puține lucruri sunt pentru toată lumea!)

De asemenea, nu sunt atât de arogant încât să-mi imaginez că pot rezolva mistere care i-au frământat pe filosofi, academicieni, oameni de știință și tot felul de minți luminate de când e lumea (cel puțin din câte cunosc eu). Intenția mea e să ajut un singur om. Pe tine. Asta e tot. Cine citește cartea asta și se gândește
cum i s-ar putea aplica ideile din ea partenerului, șefului, vărului, relațiilor trecute este complet pe lângă subiect.

Cartea asta e pentru și despre tine.

Și atât.

Așadar, despre ce e cartea asta?

În primul rând, este un șoc scurt și intens aplicat modului tău de gândire. Nu încerc să-ți ofer toate răspunsurile. Răspunsurile tale vor veni din tine. Întotdeauna. Cartea mea e mai degrabă un catalizator ce-ţi pune la dispoziţie întrebări și feluri de-a privi lucrurile capabile să aprindă ceva în tine și să te facă să abordezi viața altfel decât până acum.

Inspirația, motivația, pasiunea și tot ce mai cauți tu se află în tine. Așa a fost dintotdeauna, așa este în prezent și așa va fi și în viitor.

O mare parte din drumul către viața pe care ți-o dorești presupune asumarea unor decizii personale, acum și în viitor. Această carte e mai mult o călătorie de descoperire de sine, de analiză și, în ultimă instanță, de revelare a adevăratei tale naturi. Când înțelegi, într-un final, de unde vii, îți oferi o șansă mai bună de modificare a cursului vieții în direcția dorită.

Abordarea propusă în carte se bazează pe propria mea „filosofie urbană“.